Despre
Pe coasta dealului din piemontul Cândeştilor, clădirea Bisericii Brătienilor a fost ridicată în perioada cuprinsă între anii 1905 şi 1912. Arhitectul principal al lucrării a fost Petre Antonescu (1873-1965), cel care a pus în operă stilul arhitectural neoromânesc şi care poate fi numit şi arhitectul familiei Brătianu.
Biserica a fost sfinţită în ziua de joi, 19 mai a anului 1921 de către Mitropolitul Primat Miron Cristea (1868-1939).
Edificiul ne reaminteşte de biserica schitului Ostrov de la Călimăneşti prin pridvor, plan şi proporţii. În plan, clădirea decupează conturul unei cruci cu braţele egale, continuată la Apus de un pridvor dreptunghiular care se deschide pe latura de sud-est către treptele de acces. Volumul este împărţit în demisolul cu mausoleu şi parterul cu spaţiul vitrat de ferestrele absidelor gemene din naos.
Zidăria din blocuri de calcar numulitic de Albeşti-Muscel veşniceşte pereţii şi păstrează prin sculpturile din brâie şi torsade, ancadramente de ferestre şi cornişe, calităţile estetice tradiţionale ale bisericilor de lemn argeşene. Împărţirea spaţiului edificiului ecleziastic are ca model martiriologiile creştine ridicate încă din secolul al II-lea după Hristos. Iconostasul şi mobilierul liturgic, corpurile de iluminat şi feroneria sunt cele cu care a fost înzestrată iniţial biserica. Pictura exterioară, al frescò, este opera pictorului Octavian Smighelschi, autor al medalioanelor ce reprezintă chipuri de protoevanghelişti, care decorează cornişa bisericii.
Florica este denumirea istorică reală a localităţii (Ştefăneşti, Argeş) şi aminteşte tuturor de prima fiică a lui Ion C. Brătianu, răpusă de difterie, la frageda vârstă de aproape doi ani, în 1865. Astăzi, osemintele ei se păstrează într-o nişă laterală din spaţiul principal al criptei Brătienilor, unde şi-au
găsit locul de veci marii bărbaţi de stat, făuritori ai României moderne: Ion C. Brătianu (1821-1891), care se impune cu îndreptăţită autoritate morală, om politic cu contribuţii majore la opera de făurire a României moderne în secolul al XIX–lea şi partizan incontestabil al actului naţional de proclamare şi cucerire a Independenţei de Stat a ţării noastre în urma Războiului româno-ruso-turc din anii 1877-1878.
Opera sa a fost continuată de fiul său, remarcabilul om politic şi de stat Ion I.C. Brătianu (1864-1927) cu merite incontestabile în înfăptuirea întregirii neamului românesc odată cu Unirea de la 1 Decembrie 1918 şi, ulterior, a consolidării României Mari printr-o serie de reforme care au cuprins toate sectoarele şi domeniile societăţii, la care şi-au adus contribuţie şi ceilalţi Brătieni: Constantin, Vintilă, Gheorghe.
Contribuţia membrilor familiei Brătianu la mărturisirea Bisericii Ortodoxe Române se cuvine remarcată cel puţin prin această biserică.
Evenimentele istorice ale ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Biserică Ortodoxă Autocefală (1885) şi la acela de Patriarhie (1925) conţin şi eforturile unor membrii ai familiei Brătianu făcute în forurile politico-diplomatice ale acestor epoci din istoria modernă a României.
Monument sfânt al istoriei românilor şi al credinţei lor, biserica de la Florica este deschisă recunoştinţei şi gândurilor pioase ale celor care îi păşesc pragul şi personifică o familie legată de neamul său, atât prin locuri necercetate şi cărţi necitite atent de noi, urmaşii, dar mai ales prin exemplu dat de peste un secol încoace.
În acelaşi gând cu cel al înaintaşilor săi, Înaltpreasfințitul Calinic a înființat, din mila Domnului, în anul 2008, un mic aşezământ monahal, avându-l ca ocrotitor pe cel dintâi pustnic şi cel mai mare om născut din femeie, Sfântul Ioan Botezătorul, la dorința şi cu sprijinul doamnei Eleonora Ioana Brătianu, care, în memoria soţului său, Dan Gheorghe Brătianu, a dăruit Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului un teren şi o clădire veche, aflate în vecinătatea Bisericii Brătienilor.
Odată cu venirea stareței Dionisia Trache, cu binecuvântarea Arhiereului locului, s-a început restaurarea vechii clădiri, cu ajutorul Eleonorei Brătianu. În această perioadă s-a amenajat şi paraclisul schitului, având-o ca ocrotitoare pe Maica Domnului, prin Sfântul Ei Acoperământ. Tot în această perioadă a luat ființă un atelier de decorațiuni pe ceramică şi un atelier de iconografie.
Dumnezeieştile Slujbe se oficiază în biserica închinată Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuit pe 7 ianuarie, precum şi în paraclisul lăcaşului închinat Maicii Domnului.
În prezent, obştea numără trei viețuitoare.